Simple

May Mood

2012-02-08T21:30:00.001+02:00

Ți-am promis că nu te voi mai căuta niciodată...
Ți-am promis că nu îți voi mai scrie niciodată...
Ți-am promis... și sper să îmi pot respecta promisiunea... deși aș dori din toată inima să o încalc... dar ... sper să nu uiți ...
Am promis și altora că nu îți voi mai scrie...
Știi tu ... sunt norme sociale care nu îmi dau voie sa îți vorbesc... să îți destăinuiesc...
Ce mai pot face...?
Sper să îți ies in drum... ori să îmi ieși in drum ... să te privesc ... îmbrățișez... și să merg mai departe.... până următoarea dată...
Atât mi-a rămas... voia sorții ...

(curios e că simți când mi-e dor de tine ... întotdeauna simți ... )

sesiune

2012-01-23T21:47:00.000+02:00

am ajuns la prima sesiune din anul III ...
uneori mă gândesc ca fac prea multe lucruri deodată şi nu ştiu cât de bine reuşesc sa le fac ...
pe lângă facultate am serviciul, cursuri de perfecţionare, câteva proiecte europene, casa, mâncarea ... şi uneori mă simt prea tânără ca să am atâtea responsabilităţi...
sunt zile în care îmi doresc să nu fac nimic ... ci doar să stau în pat sau să mă aranjez și să ies in oraș la cumpărături, la pierdut vremea prin magazine sau la o ciocolată caldă... dar nnu reușesc..
nu-i nimic insă... simt doar aceste responsabilități mult mai accentuat când intru în sesiune și presiunea este foarte mare... încă un an de facultate și apoi încă vreo alți patru :)) și gata!
Sesiunea aceasta este destul de greluță, în special din cauza restanței mele din anul I - din șase posibilități de a da examenul eu m-am prezentat o singură dată din anumite motive... și nu am reușit să îl iau... este la logică... iar eu nu reușesc să înțeleg prea mult acest gen de logică... așa că zilele acestea am învățat doar logică și mă rog mult de tot să iau examenul ... ca să pot intra în licență!
Oricum nu prea reușesc să înțeleg ce legătură au relațiile publice cu formulele complicate și propozițiile alea codificate în limbaj logic! oricât de mult aș dori să înțeleg logica mea nu reușește să facă aceste conexiuni...
mâine am examenul...

așa obosită mă simt și eu ... și pe la mine Sparky se foiește pe lângă mine și tot plânge să îl mângâi și să îl alint...
sper doar ca paginile mele mâine la examen să nu rămână tot așa albe :D

Back

2012-01-23T00:32:00.001+02:00

prea mult timp nu am mai scris...
nu am mai scris in jurnal... nu am mai scris pe blog... nu am scris nicăieri nimic...
mi-e dor ... revin pe blog-ul meu ...

Mood

2012-01-23T00:00:00.000+02:00

N-am mai scris de mult... ma înghesuie dorul de a așterne literele sub formă de cuvinte pentru a exprima

dor

2011-10-10T22:04:00.000+03:00

nu am mai scris de foarte mult timp...

probabil pentru că am ajuns într-o stare în care simt că sunt goală... fără nimic de spus...

new life

2011-05-27T21:54:00.000+03:00

totul e bine... totul e calm... totul e frumos...
au fost momente când aș fi vrut să fiu în locul altora... când aș fi vrut să nu simt unele lucruri... dar acum știu că toate au avut un scop... m-au făcut mult mai puternică și au făcut din mine o persoană unică...
au fost momente când mergeam pe mijlocul străzii printre mașini...
au fost momente pe care nu vreau să mi le amintesc si le-am blocat undeva departe... într-un colț de inimă...
au fost perioade când trăiam doar în trecut și trăiam doar din amintiri...
au fost clipe când credeam că toată viața mea va fi o pedeapsă...
dar acum e lumină... e liniște... trăiesc un vis... mereu mă imaginam cum ar fi clipele pe care le trăiesc acum și nu credeam că se vor materializa în realitate...
dar e mai mult decât bine... cum se zice liniștea de după furtună...
nu-mi place deloc rutina zilnică care mă ține departe de soțul meu... dar sâmbătă dimineața e superbă... mă trezesc târziu și el e acolo... și nimic nu ne desparte...

ce viață minunată!!!

mai

2011-05-14T03:07:00.000+03:00

e mai... e una din lunile mele preferate...
îmi place toamna pentru luna octombrie...
îmi place primăvara pentru luna mai...
În luna mai mă simt ca un mac... probabil acesta este și motivul pentru care am făcut o obsesie sacră pentru maci... nu îmi place să văd aceste flori în mâini nepotrivite pentru că mi se pare că nimeni nu îi prețuiește așa cum fac eu...
e ciudat... dar țin la ei... chiar îi iubesc... tânjesc un an întrec să îi văd... iar uneori... din cauza faptului că viața lor este atât de efemeră nici nu reușesc să îi văd...
anul acesta am primit de două ori maci de la o fetiță... mi-a bucurat două zile nespus de mult... îmi pare rau doar că rezistă atât de puțin...
mă simt ca un mac pentru că pentru o perioadă foarte scurtă... în inima mea apar sentimente și amintiri al căror rost nu îl înțeleg... mi se face dor... dar îmi trece repede... mă simt însă foarte vulnerabilă în această perioadă scurtă... probabil un mic gest ar putea cauza căderea tuturor petalelor...
sunt în transă în prezența acestor flori... nu înțeleg de ce... devine din ce în ce mai obsesiv... îmi plac... și aș iubi să văd maci pierduți în zăpadă în luna ianuarie...

strange feeling

2011-04-16T12:51:00.000+03:00

sâmbăta trecută mi s-a întâmplat cel mai ciudat lucru... era un vânt cumplit, aveam căștile în urechi... mergeam îngândurată. deodată un bătrân se oprește lângă mine și văd că spune ceva... îmi scot căștile și îl rog să repede ce a zis...
Nu vă supărați... lucrați cumva la Asociația X?
Asociația aceasta X purta un nume destul de comunist și nu îmi suna deloc cunoscut... îi răspund liniștită Nu! și dau să plec... dar el începe a-mi bâigui ceva despre suflete... mă uit la el ciudat și îi zic Nu înțeleg ce vreți să spuneți!. Atunci ochii i se umplură de lacrimi, îi ridică în sus Nu vreau să vă supărați! Semănați perfect cu soția mea care a murit acum doi ani... și m-am gândit că poate sunteți ea... M-am panicat puțin întrucât nu era nimeni în jur...
Vă dau un leu dacă asta vreți. I-am spus crezând că încearcă să mă impresioneze... Mi-a zis că nu îi trebuie banii mei... Eu vreau să vorbesc cu dumneata... cred că prin tine pot vorbi cu soția mea. Clar că aici m-am panicat rău de tot. Am scos un leu din buzunar și i l-am pus în mână, mi-am pus căștile înapoi în urechi și am luat-o repede la pas... L-am auzit strigându-mi Nu, te rog, nu pleca și începu să plângă... Eram speriată... Și am mers vreo cinci minute fără să mă întorc... Când m-am întors să văd ce face l-am văzut încremenit în același loc în care l-am lăsat... iar tot corpul parcă exprima doar dezamăgire... pierdea din nou ceva ce nu avusese niciodată...
Mi-a fost milă de el... gândându-mă la sentimentul care l-a cuprins... și poate atât de multe amintiri... atât de mult dor, tristețe se resimțea în glasul lui...

bad day

2011-04-16T12:43:00.000+03:00

îl văzu de departe... nu îl recunoscu de la început... însă ca și prima dată îi atrase atenția... ar fi vrut ca și el să o vadă la fel cum îl vedea ea pe el... totul în jurul lui dispare iar tot ce poate vedea e el... era ascuns în mister sub umbrelă întrucât nu îi putea vedea fața... mersul lui îi reînvie amintiri pe care încerca să le uite... nici ea nu știa dacă îi erau dragi acele amintiri sau dacă le ura... oricum simți un fior ușor care i se strecură pe mâinile reci ce începură să îi tremure...

își aminti doar o altă zi de primăvară... dar frumoasă... ea îi șopti Știi că țin la tine? El rămase puțin gânditor, apoi zâmbi și îi spuse Oare cum e posibil să nu te iubească cineva? ... Nu i-a răspuns cum ar fi vrut ea, dar nici ea nu credea că ține la el...

Îi dispăru din minte aceste gânduri... și își aținti privirile asupra umbrelei parcă dorind să vadă prin ea... El trecu pe lângă ea... Privirea lui fixă îi aminti cât de mult se străduiește să nu îl urască... Îl privi adânc încât el își întoarse privirea... iar ei îi răsuna în minte aceleași vorbe pe care i le șoptise mai bine de un an... Indiferent ce ar face, unde ar merge... e întotdeauna în spatele ei.

[pasaj Maci de iarnă]

maci de iarna

2011-03-26T00:32:00.000+02:00

Oprește-te! Te rog... Ai nevoie de o pauză! Câteva clipe... hai... închide ochii și ascultă liniștea... e în spatele zgomotului... e acolo.. .găsește-o! liniștea e mereu acolo doar că îi place să se facă simțită doar când nu e nimeni altcineva prin prejur care să o disturbe... și atunci când e singură e ca și tine în clipele acestea... liberă! face piruete... zâmbește... și așa ca tine în clipa aceasta se împrietenește cu vântul... Vjjj! Vjjj! Ascultă liniștea din spatele oricărui sunet... ascultă liniștea din spatele vântului care se joacă la urechi... Ascultă... așa poate vei găsi liniștea.

Îi spuse toate acestea doar pentru a o mai liniști... dar știa că nu are timp de filosofat sau relaxat... însă o simțea foarte încordată iar dacă s-ar fi concentrat mai tare mai ca i-ar fi auzit și inima cum îi bate în piept... motiv pentru care a încercat să o calmeze.
Se porniseră amândouă într-o călătorie... care nici ele nu știau unde duce și ce vor vedea... știau însă că nu mai pot rămâne cu felul acesta de a trăi...

***

Lolita era frumoasă... cu fața albă și părul puțin buclat care îi cădea până pe umeri. Ochii erau maro închiși exprimând forța interioară... Chipul alb înconjurat de părul ondulat o făceau să pară ca o nimfă desprinsă din povești... mai ales și rochița verde dintr-un fel de mătase prinsă la brâu cu un cordon alb amplificau acest efect.
Manita avea ochii verzi... era firavă și sensibilă... palidă și bolnăvicioasă... ochii verzi erau înconjurați de cearcăne... privind-o te-ai fi întrebat oare cum de trăiește... dar era frumoasă... însă nu ca Lolita... dar o frumusețe palidă... ca o statuie... Mâinile îi erau reci întotdeauna...

my story

2011-03-24T21:55:00.002+02:00

writing to my story... soon here !

Maci de iarnă - title

she loves

2011-03-20T00:26:00.000+02:00

cu toate că se poartă urât unii ea îi iubeşte... aşa trebuie... uneori e greu...
mai ales să fii învinuit de lucruri pe care nu le faci...
dar nu a zis nimeni că viaţa e corectă...

aş vrea să-i strig... să treacă totul... şi să fie okey totul...

mă simt ca paharul cu nisip de la experimentul de la fizică... nisipul se decantează acolo... la fundul paharului... şi amintirile rămân departe... şi totul e limpede... apoi vine şi agită totul... şi iar mă simt rău... trebuie să recunosc... vreau să îi fiu prietenă... dar răspunsul unora atunci când îţi ceri iertare e rău... e ca şi cum ţi-ar da o palmă şi peste celălalt obraz... şi doare... dar nu mai zic nimic... şi tac... şi sper ca iertarea să îmi vină de sus...

şi îmi iubesc aproapele ca pe mine însămi... pentru că în primul rând mă iubesc pe mine... pentru că sunt unică. şi fiecare e unic!

her dream...

2011-03-18T19:42:00.000+02:00

pășea încet în propriul vis... își schița totul în jur cu atenție creând ceea ce și-ar fi dorit să aibă și în viața reală...

și-a creat un cer albastru limpede și calm ... însorit de un cerc galben și fierbinte... dar nici toripitor însă nici foarte rece... potrivit... sus pe cer aruncă niște păsări... undeva... oricât de mult ai fi privit în orizont cuprindeai cu ochii o întindere albastră... marea... mirosul mării îi îmbăta plămânii... lângă mare la ceva pași se afla un muunte înalt... iar sus dacă priveai cu ochii vedeai brazii acoperiți de zăpadă... și totuși era călduț și bine în visul ei...

aduse pe toți dragi cu ea... alergă înspre mare... se opri brusc... închise ochii... întinse mâinile... și ascultă vântul șoptindu-i povești străvechi la urechi... se lăsă să cadă pe valurile mării... apoi ieși din apă și păși mai departe în visul ei...

se făcea că timpul nu mai trece... și veșnic rămâne tânără și veselă...

pentru o secundă aș fi vrut să cred că visul e viața mea reală... atunci când mă trezesc de fapt visez... macii creșteau aproape de mare... tot timpul... chiar și primăvara ... vara... toamna... iar iarna se pierdeau fantastic pe întinderea albă... iarna sângera din cauza lor... erau prea frumoși pentru a-i putea suferi întrucât considera că doar ea e cea mai pură... cea mai frumoasă cu albul ei cristalin... dar macii o umbreau... îi întreceau frumusețea...

a opta zi de primăvară... reîmprospătarea amintirilor...

2011-03-08T21:35:00.001+02:00

Astăzi... mai mult decât în toate primăverile... am simțit că e și ziua mea... e minunat!
Anul acesta e superb... și azi a fost și ziua mea... pentru prima dată... încă nu în statut de mămică...dar poate în curând voi fi și mămică...
Totul a fost superb astăzi... la grădi copii au fost veseli și foarte încântați de ultimele pregătiri pentru activitatea de mâine dedicată mămicilor (vom face salată de fructe împreună... dar înainte le-am pregătit un filmuleț cu copilașii lor cu poze și filmulețe cu ei - e supriză!) ...
Acasă soțul meu drag a făcut ordine... mi-a cumpărat flori <3 a pregătit mâncarea... și când am venit acasă totul a fost superb...
Minunată zi...

Desigur că din nou am plâns după tine... că nu am putut să îți duc ție toate florile de la grădi (care erau multe) ție... de ziua ta... și mai ales acum că am primit multe frezii... florile tale preferate... dar le voi lăsa să se usuce.. așa cum făceai tu și le voi pune în vitrină în vaza de cristal... așa ca de mult... ... să le vezi când vei veni...
Aș vrea să îți pot spune cât de mult regret răzvrătirile mele adolescentine și în față... și să recunosc că întotdeauna ai avut dreptate... și că în viața mea ar fi fost mult mai bine dacă te ascultam... dar promit ca de acum să fim prietenele cele mai bune... așa cum ai vrut întotdeauna!

având același mood ca ieri copilăria îmi revine în minte mai mult ca oricând... am căutat să găsesc cea mai veche amintire pe care mi-o amintesc...
Îmi amintesc când eram mici mici (3-4 ani) și ne jucam cu setul de ceșcuțe roșii cu lingurițele mici mici... Iar mama și tata ne supravegheau cu iubirea lor extrem de mare... să nu pățim ceva...
Îmi amintesc de visele urâte când mă trezeam și plângeam... iar mama venea repede și mă lua în brațe... apoi când am mai crescut am ținut-o pe mama lângă mine ani de zile noaptea din cauza viselor urâte... și a stat cu răbdare... și a învățat să mă rog... astfel încât și acum când visez urât mi-o închipui lângă mine... ținându-mă de mână...
Îmi amintesc când m-a speriat verișoara mea și am plâns și mama și tata au certat-o...
Tot
Îmi amintesc când mi-am băgat nasturele în nas (după ce băgasem când eram și mai mică fasole, grâu, semințe :)) )... și nu l-am mai putut scoate... și mama era așa obosită... și se simțea rău... și tremura de spaimă să nu mă înnec sau să pățesc ceva... și m-a bătut cu papucul de casă dar nu m-a durut deloc... însă am plâns doar pentru că o supărasem...
Îmi amintesc când plângeam după mama și tata iar fratele nostru și un coleg de a-l lui ne amăgeau să privim după balenă pe geam... și pentru o secundă ne trecea... apoi începeam și mai tare...
De Crăciun tata ne cumpăra brad.... și venea cu el pe ascuns... iar rolul fratelui meu era să nețină ocupate ca să nu bănuim... și apoi când intram în cameră era bradul luminat de o instalație veche... și sub brad cadourile pe care le strângeau un an întreg ca să aibă ce ne da... și mâncam cartofi copti în cuptor cu unt...
Otty mă mușca și aveam numai vânătăi... Eu eram Manita iar ea Lolita (numele noastre când eram mici...)
Ce zâmbet simt pe chip rememorând frumoasa copilărie... cred că toți am putea scrie Amintiri din copilărie în variantă personală...
Când mama se simțea tare rău tata ne ducea la cofetărie și ne lua indiene și o altă prăjitură foarte bună de care nu am mai găsit și coca - cola la sticlă... apoi ne ducea în grădina botanică și ne făcea poze (era pasionat de poze ... aparatul lui foto bun încă l-aș putea folosi... pentru vremea aia țin minte că nu îmi plăcea deloc și îi ziceam că e urât negru și cu obiectivul ăla urât și blitz-ul ăla orbitor atașat... și îi ziceam să își cumpere unul mic și frumos... dar mi-a zis că am să înțeleg când am să fiu mai mare... și așa a fost... i-am moștenit plăcerea...)
Îmi amintesc când ne-am mutat (5-8 ani)... și am stat singuri în tot căminul ăla... și strângeam materiale pentru grădi... Acolo păstrez cele mai multe amintiri... Îmi amintesc o dimineață de primăvară... dormeam toți cinci în aceeași cameră... nu pentru că nu am fi avut vreo 50 de camere disponibile pe palier toate goale... ci pentru că ne era bine împreună... 4 paturi alăturate... dar nimeni în cameră... pe scaun mi-ai lăsat rochița mea preferată albă cu bulinuțe roșii care se lega la spate cu cordon... m-am îmbrăcat și am găsit-o în bucătărie... mi-a zâmbit ca întotdeauna și m-am pierdut în ochii ei albaștri ca cerul... am strâns-o în brațe și i-am zis Te iubesc mami!. Apoi am primit porția de iubire de la tata...
Îmi amintesc prima zi de naștere când am memorat că ziua mea e primăvara... Și am rămas surprinză să găsesc tortul înconjurat de lumânărele... și cadourile!
Îmi amintesc când fratele meu a adus-o pe Lady (câinele nostru care a murit) cadou lui Otty de ziua ei...
Îmi amintesc iepurașul care alerga pe holul lung de vreo 60 metri :)) și nu mai reușeam să îl găsim...
Zilele de grădi când mergeam cu mama la grădiniță... serbările...
Îmi amintesc grija mare pe care mi-au purtat-o părinții mei și nu m-au lăsat niciodată nicăieri (nici la zile de naștere... nici afară... dar astăzi nu îmi mai pare rău... au știut să îmi formeze un caracter ales și să nu pierd vremea aiurea cu copii care beneficiau de educație în fața blocului.) ascultam muzică simfonică de Crăciun... ne iutam la programele de balet... țin minte încă Frumoasa și bestia...
Apoi îmi amintesc soba pe care am făcut-o hippie pentru că am pictat cu creioane cerate pe ea... iar tata ne-a lăudat.. și ne-a strâns în brațe pentru că i-a plăcut!
Îmi amintesc când ascultam povești la disc... și puneam Pasărea albastră de multe mult multe ori... și apoi mi-am scăpat discul pe picior și am făcut o vânătaie mare...
Îmi amintesc când am găsit cadourile de crăciun ascunse în dulap și am zis ca Doamne Doamne le-a pus acolo ca să avem noi cu ce ne juca... și ne-am jucat cu ele... și apoi le-am pus la loc... iar apoi te-am întrebat cine e Moș Crăciun și mama ne-a trimis la tata să ne spună. Tata ne-a zis că e un înger bun... dar nu am fost mulțumite de răspuns și am tot întrebat-o de mama până ne-a zis... și am fost foarte mulțumite :D
Prima zi de școală... Ploua... Tare tare... și aveam emoții mari... și părinții mei eram lângă mine ca întotdeauna... țin minte mirosul specific.... și acum toamna la începutul anului școlar retrăiesc mereu aceleași amintiri... cel mai frumos e că în clasa a 12 a începutul anului școlar a fost tot într-o școală la clasa întâi... aceeași zi ploioasă... același miros... doar retrăind emoțiile alături de alți bobocei...
Din nou îmi amintesc când ne-am mutat din nou... și am avut camera noastră... țin minte și prima noapte când am dormit acolo (9 - 19 ani)... aici toate amintirile...
Apoi m-am îmbolnăvit tare tare tare... și mama a stat lângă mine... și credea că mă pierde... dar prin dragostea ei și credința ei m-am întors din nou...

Îmi amintesc când am spart rafturile vitrinei... și oglinda... și mama m-a certat... și am plâns... și i-am scris o scrisoare... și atunci m-a învățat să îmi cer iertare având pe cineva în față nu scriindu-i...
Multe amintiri...
Apoi un an am fost în Suceava... de atunci a început să ne fie mult mai bine... acolo am mâncat muuuult și m-am îngrășat (50 kg :)) eu care acum abia am 38-39) ... am fost cu tata pe Ceahlău și am urcat muntele până sus în vârf...
Când m-am întors iar m-am înbolnăvit tare și am slăbit 10 kg în mai puțin de o săptămâna... și mama iar s-a agitat...
Îmi amintesc serile în care mama ne citea Cigmigiu & Company și muream de râs... sau Amintiri din copilărie cu accentul ei... sau tata vroia poezii de Cosbuc... și serile alea erau minunate împreună... Cum să nu îmi pară rău că m-am purtat urât când nu aveam nici un motiv? iar eu i-am răsplătit așa urât... acum urma cuielor mereu va rămâne... oricât aș vrea să repar totul...
Sunt muuulte muuulte amintiri speciale... mărunte... dar deosebite... probabil au mai mare preț că au trecut...
Dar reamintindu-mi toate astea astăzi mă face să prețuiesc mai mult momentele atunci când se întâmplă... și nu după ce au trecut...

e a opta zi de primăvară și iubesc pe toată lumea... și încă trebuie să îmi cer iertare de la tine... unica ce citești aceste rânduri... singura cu care încă nu sunt împăcată... dar sper să reușesc să îți spun în față... îmi pare rău că nu ne înțelegem... La Mulți Ani și ție >:D<

For Otty

2011-03-08T00:08:00.001+02:00

Trupa Veche - Poveste

Asculta mai multe audio diverse

mi-a amintit de multe... de copilărie... încă nu e departe... dar tot timpul am așteptat să treacă timpul... și a trecut... prea repede... acum aș vrea să se oprească... să nu mai treacă... să recuperez tot ce am pierdut...

m-am purtat urât de multe ori... și am rănit mult în jurul meu... și îmi pare rău...

copilăria nu e departe... dar mi-e dor... mi-e dor de sora mea... de serile petrecute împreună când râdeam până la lacrimi și venea mama și bătea în ușa strigând : Culcați-vă! iar mai târtziu în cămin pedagoga care venea la ușa și bătea să dăm muzica mai încet, să cântăm, să râdem totul mai încet! si de ce mai încet? că dacă am fi respectat acest mai încet astăzi amintirile nu ar fi fost așa puternice.

Mi-e dor să dormim într-un pat în care ar fi încăput cinci oameni... și să dormim cum făceam în suceava : de vineri de la 17 pana sâmbătă la 11...
Îmi amintesc când făceam curat în cameră doar ca să avem loc să ne batem (în joacă) iar eu să te dezarmez :)) trândndu-mi de fapt perna mea la pământ! și apoi să râdem din nou până ne durea burta...
Să mâncăm cartofi copți în cuptor lângă bradul luminat de o instalație antică cu lumânărele.
Să pictăm bucățile din peretele care se desprindea în timp ce în jurul camerei noastre totul se năruia... și ploua afară... ploua și în casă... dar eram fericiți... și îi desenam mamei mâncare... iar mama plângea... noi eram vesele...
Să îți iau hainele din șifonier ca să mă pozez cu ele și tu să te crizezi!
Să îți arunc cadoul de crăciun pe pat de nervi :))
Să mergem în oraș împreună să facem poze... și uneori să merg cinci minute și să îți zic că am obosit și vreau înapoi acasă... și tu să te superi pe mine... dar să îți treacă apoi...
Să ne uităm la poze de când eram mici și să murim de râs....
Să plâng... să plângi... din cauza depresiilor noastre adolescentine...

Să fii acolo... ca întotdeauna... mereu când ajung acasă să îți povestesc tot ce s-a întâmplat : Fată! Ia ghici pe cine am văzut azi?

... Și toate astea pentru că sora mea e prietena mea cea mai bună și de încredere!

de la otty pentru mine

Otilia Lipovan 8 martie la 18:05 Denunţă

să ştim că la un moment dat va fi bine.
să îţi pasez hârtia igienică (să îți ștergi lacrimile și nasul) şi tot ce cauzează lacrimi să fie ,,bou'' şi ,,prost'' şi ,,dobitoc''.
să dormi când vin de la şcoală.
să ,,mori'' la fiecare stop.
să te bat la cap să mănânci...
să râd de hello kitty dar să ţi-o livrez pe chiloţi de ziua ta.
să îţi zic ,,măi copil''.
să fim gemene.
să mă iau de hainele tale împrăştiate câte 2-3 săptămâni şi apoi să contemplu ordinea ce dura doar 2 zile...
să simt cu tine cât n-am simţit nici pentru mine.
să fim.

>:D<

strange

2011-02-09T22:59:00.001+02:00

abia deschise ochii... buimacă. inima îi bătea mai tare... mâinile erau ude... reci...
-Hiu! bine c-a trecut! părea că sunt în Țara Minunilor a lui Alice dar în variantă rea...
dar totuși... privi în sus și ca prin ceață totul reapăru ca înaninte! se afla în aceeași încăpere, în picioare în fața unui lift.
-O, nu!
Ușile liftului se deschiseră și trase pe cineva dinăuntru țipând
-Trebuie să ieși... altfel va intra ea... cea rea!
-Ei, haide înăuntru! Nu fi prostuță! e doar în imaginația ta!
- Okey. zise ea intrând cu neîncredere în spațiul mic al liftului... Ușile se închid și ea zice:
- Am avut un vis așa ciudat!
Dar... înainte de a porni ușile liftului se deschide și intră ea... cea rea...
- Trebuie să fugim! nu așteptă mai mult și îl luă de mână fugind... dar cand ușile liftului se închiseră și se întoarseră erau într-o altă încăpere. În camera lui!
- Ți-am spus!
Mâinile îi tremurau reci și ude.
- Acum a trecut! Suntem doar noi... Spuse el prinzându-i fața cu ambele mâini.
- Da... și el privi pe fereastră.
Se apropiară unul de altul... și totul era în siguranță... liniște deplină... timpul se scurgea printre ei, pe lângă ei.
- Nu am crezut că am să te mai văd! zise ea șoptind...
- Ți-am zis că sunt cu tine când visezi!
- Dar nu vreau să mă trezesc!
- Chiar dacă nu vrei tot te vei trezi dar eu voi rămâne aici...
- În visul nostru nu poate pătrunde nimeni...
Din nou ea făcu câteva poze... deși știa că atunci când va veni din nou nu vor mai fi... dar spera ca poate astfel va păstra vii amintirile...
- Tu îți amintești de mine cât timp eu nu te visez?
- Desigur! te aștept mereu... te chem... te strig... îți șoptesc numele la infinit până apari...
- Oare de ce nu mai e ca la început... de ce ai rămas aici în vis când totuși nici realitatea mea nu e foarte rea... dacă nu mă gândesc la tine când nu visez totul e foarte bine.
Dar din nou totul prin ceață se schimbă.
- O, nu din nou! Iar l-ai adus în vis...
Din nou tremură și mai tare... sări din pat...
- Nu e așa... suntem doar prieteni...
Se străduia din greu să șteargă pozele până el nu va observa. dar mâinile îi alunecă, îi tremură. nu reușește.
el e atât de nervos!
- Ce cauți aici cu el? întrebă el.Cât timp credeai că poți să te ascunzi în vis visând la el? Acum sunt și eu... și îți voi distruge visul...
El se duse spre el și suflă ca într-o păpădie iar el dispăru în van... se ridică asemenea unui fum...
- Acum ești doar a mea! Și. șterge pozele alea! vin încoace... ai luat-o razna...
Ea plângea ghemuindu-se... i-a distrus visul... dar îi rămâne aminterea lui... și poate într-o altă zi îl va găsi din nou acolo... in vis... șoptindu-i numele la infinit...

autumn song

2011-02-01T17:30:00.002+02:00

Now baby what have you done to your hair?

vântul vieții mi-a furat iubirea mamei...

2011-01-31T13:47:00.000+02:00

am deschis ochii grei și era acolo lângă mine... îmi mângâia fruntea fierbinte... și îmi șoptea că va fi bine... am întins mâna să o ating... dar totul a dispărut...
mi-e rău... delirez... de două săptămâni... și mi-e dor de ea... să fie lângă mine... săaibă grijă... să mă facă să uit de tot... să îi simt parfumul... să o strâng tare de mână... mi-e așa de rău... mă simt obosită...

încă puțin... foarte puțin...

Vântul vieții mi-a adus fericirea mamei...

handmade wedding

2011-01-24T21:16:00.000+02:00

precious moments!

in my veins

2011-01-24T18:37:00.001+02:00

Nothing goes as planned
Everything will break
People say goodbye
In their own special way
All that you can rely on
And all that you could fake
Will leave you in the morning
Come find you in the day
Oh, you’re in my veins, and I cannot get you out
Oh, you’re all I taste, at night inside of my mouth
Oh, you run away, cause I am not what you found
Oh, you’re in my veins, and I cannot get you out
Everything will changed
Nothing stays the same
Nobody is perfect
Oh, but everyone is to blame
All that you rely on
And all that you can save
Will leave you in the morning
Will find you in the day
Oh, you’re in my veins, and I cannot get you out
Oh, you’re all I taste, at night inside of my mouth
Oh, you run away, cause I am not what you found
Oh, you’re in my veins, and I cannot get you out
No I cannot get you out
No I cannot get you out
Oh no, I cannot get you out
No I cannot get you out
Everything is dark
It’s more than you could take
But you catch a glimpse of sunlight
Shining
Shining down on your face
Your face
On your face
Oh, you’re in my veins, and I cannot get you out
Oh, you’re all I taste, at night inside of my mouth
Oh, you run away, cause I am not what you found
Oh, you’re in my veins, and I cannot get you out
No, i cannot get you out
No, i cannot get you out...
Oh no, I cannot get you...

mi-a monopolizat playlist-ul, nu pot asculta altceva...

ziua in care am fost mireasa

2011-01-20T18:49:00.001+02:00

m-am trezit de dimineață... soarele era mai strălucitor ca niciodată... deși puțin ceața nu îl lăsa să lumineze cât de mult și-ar fi dorit... era ultima dimineață pe care o mai dormisem așa... singură...
totuși mă așteptam să mă simt altfel... să am o stare ciudată... dar nu a apărut de dimineață... a trebuit să mai alerg de la 7:00 până pe la 9:00 prin oraș cu treburi...
la 9:00 mă îmbrăcam cu rochia... singură... așa mi-am dorit... am trimis pe toată lumea la plimbare... și deodată am început să tremur... în timp ce îmi puneam rochia... mănușile... papuceii... toate albe... era ca un vis... ca visul alb pe care probabil cu toții l-am avut... m-am aranjat... mi-am pus voalul... au apărut cadourile... pozele...
am plecat la starea civilă... zâmbetul îmi stătea pe buze fără a-l putea controla... desigur că m-am semnat greșit... dar când am ieșit de acolo l-am luat de mână pe soțul meu... știind că de acum în mâna lui mă voi pierde tot timpul...
era așa frumos afară... miros de frunze uscate târâite ușor de vânt și arse puțin de soare astfel încât mirosul era și mai intens... crizantemele colorate... totul... era superb!
când îmi reamintesc parcă pluteam... parcă eram cel mai ușor fulg... și m-aș fi ridicat în văduh să îmi privesc fericirea de sus... să mă văd așa... nu credeam că va veni ziua aia... și a fost așa scurtă...
și ochii lui... privirea lui cum mă pierdeam eu în ea o voi păstra adânc în inima mea... să mi-o reamintesc când mi-e greu...

Te iubesc!

mood

2011-01-18T12:44:00.001+02:00

bad day... îmi place vocea lui... parcă șoptit țipat... iar melodia îmi da senzația de cursă, urmărit de timpul care curge prea rapid...
azi mi-a fost rău... combinația perfectă între oboseală, sesiune, nopți nedormite, trezit devreme, fugit la serviciu, curățenie, casă, mâncare de făcut, lipsa mea de calciu foarte mare și inima mea care nu prea bate... nu am putut sta la grădi... am venit acasă... mă trântesc în pat... și patul se duce depaaarte de tavan... și eu și el suntem din ce în ce mai mici... mă afund tot mai tare... tot mai departe...

viata este viteza

2011-01-17T22:21:00.000+02:00

mule, prea multe... ma opresc si incetinesc totul in jurul meu... de fapt e o iluzie... eu ma opresc in loc si ele trec pe langa mine in zbuciumul, tumultul, viteza zilelor de azi...

m-am rupt de realitate... sage e locul perfect unde acest lucru devine posibil... pentru mine a provocat dependenta... si a creat aceeasi atractie ca si marea... simt la fel cum ma atrage... cum simt ca vreau sa fiu acolo... cu tine... inghetata de frig... band un ceai, incercand sa ma incalzesc... si secundarul sa incetineasca... si totul sa fie bine... cu tine langa mine... mirosul de scortisoara amestecat cu cel al portocalelor si al ierburilor... superb...

i need more time

2011-01-14T18:41:00.002+02:00

timp... are cineva de vanzare?

pacat! penttru ca imi trebuie...

Smallville vs. Vampire diaries

2010-12-31T11:32:00.000+02:00

smallville este un serial a căror episoade le-am vazut când eram mică... iar acum am reluat de la sezonul 1 sa urmăresc serialul.
mi-am amintit că atunci când am văzut primul episod am căutat pe google smallville sountrack, motiv pentru care acum multe melodii se regăseau în playlist-ul meu.
Așa se face că la un moment dat mi s-a părut că sunt anumite asemănări între Smallville si Vampire diaries. Pe parcursul serialului Smallville se regăsesc multe personaje din Vampire diaries - chiar si Stefan si Damon din Vampire diaries apar, Damon fiind in Smallville Adam care chiar are un fel de relație cu Lana Lang si este la fel de arogant ca temperament.
Plus că Lana Leng si Elena Gilbert au aproape același stil.

ambele seriale sunt de la WarnerBros - poate le plac brunetele :D

sparky

2010-12-29T23:11:00.000+02:00

winter

2010-12-29T23:08:00.001+02:00

winter light

2010-12-29T23:04:00.000+02:00

someone is missing

2010-12-29T23:02:00.000+02:00

margaret

2010-12-29T23:00:00.000+02:00

before sunset

2010-12-29T22:58:00.000+02:00

church sky

2010-12-29T22:56:00.000+02:00

dove

2010-12-29T22:55:00.002+02:00

over the rainbaw

2010-12-29T22:54:00.000+02:00

autumn

2010-12-29T22:53:00.000+02:00

alone atumn

2010-12-29T22:51:00.002+02:00

red autumn

2010-12-29T22:49:00.002+02:00

love you

2010-12-28T23:04:00.001+02:00

summer time... think it was june... No! it was august.
o calduroasa luna august... cand te plictisesti in casa, afara, la mare, la munte... peste tot căldura te moleșește...
te-am văzut din prima zi când am ajuns in botoșani... vroiam să vorbim, dar eram pre invizibilă pentru tine.... dar ploaia mi te-a adus din nou în cale... în cel mai surprinzător mod... probabil gândurile mele îndreptate spre tine în mod necontenit timp de trei zile au alunecat pe aburi de apă ca apoi să se transforme în picuri și odată cu ei să mi te readucă.

încă te simt ca atunci... ciudat... cu fluturași...
era seara târziu... iar noi ne plimbam... eu călcam prin bălți...
oare am mai fi fost azi împreună dacă nu ar fi fost acel sărut? primul sărut...

aveam 8 zile... pentru noi... apoi kilometrii apăreau printre noi... oare am mai fi fost azi împreună dacă am fi fost în mod permanent unul lângă altul...?
oare alți doi urâți se ceartă și se împacă în trecut? sau în viitor...?
tot ce știu e că te iubesc... și sunt cea mai fericită!

this mood today

2010-12-23T22:05:00.001+02:00

this mood... a lot of memories in my head... two strangers in the night...

old

2010-12-17T18:14:00.001+02:00

vara 2004

iarna 2009

primavara 2006

2010-12-17T17:55:00.000+02:00

Prima lectie pe care am tinut-o la gradi [practica!]

Somnorosul

2010-12-17T17:45:00.000+02:00

Doarmea prin tudor!
avea si pretul lipit pe frunte......

merita citita! Alegoria broscutelor

2010-12-14T18:49:00.004+02:00

Alegoria broscutelor
Lectia Nr. 1 pentru viata

A fost odata un grup de broscute...
… care voiau sa se ia la intrecere.

Telul lor era sa ajunga in virful unui turn foarte inalt.
Se adunasera deja multi spectatori,
pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute.

Cursa urma sa inceapa...
Totusi...
Dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna din broscute va reusi sa ajunga in virful turnului.

Tot ce se auzea erau exclamatii de genul:

„Oh, ce obositor!!!
Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!“

sau:

„Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!“

Broscutele incepura se abandoneze
...Cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe...
Spectatorii continuau sa strige:
„E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!“

Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau... ...Doar una singura se catara consecvent mai departe...
Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!

In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si rezistenta reusi sa ajunga singura in virful turnului!

Dupa aceea, toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunga totusi in virf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa!

Unul din spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atit de mare si sa ajunga in virful turnului.

Asa se afla ca...

Broscuta invingatoare era SURDA !!!

Morala? Nu asculta niciodata de oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti...
…fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet!

Gindeste-te mereu la puterea cuvintelor,
caci tot ceea ce auzi sau citesti te influenteaza in ceea ce faci!

Deci: Fii MEREU … OPTIMIST!

Si mai ales
Fii pur si simplu SURD cind cineva iti spune
ca nu-ti poti realiza visurile!

Gindeste-te:

Poti reusi in viata daca vrei cu adevarat!

Vivaldi Autumn

2010-12-14T16:52:00.001+02:00

A trecut...
dar încă îmi amintesc zilele de crăciun în care eram toată familia și ascultam muzică clasică la un pick up vechi cu discuri culese din podul bunicii iar eu visam să ajung balerină...
Vivaldi era preferatul meu, iar Toamna îmi plăcea de pe atunci extrem de mult...
Am crescut cu muzică simfonică, dar am ajuns să ascult gălăgie, o gălăgie care îmi place, dar din când în când sufletul mi se întoarce către vechiul playlist.
Cât de frumos suna... și ce talent trebuie să fi avut să compună așa minunății...
Superb!

She's leaving

2010-12-08T22:14:00.000+02:00

exact de sarbatori... acum cand ne intelegeam asa bine...
atat de mult timp m-am purtat urat cu ea... iar acum cand totul era asa bine...
as vrea asa mult sa pot face eu multi bani ca sa nu mai trebuiasca sa plece asa departe... sicilia...
da... am viata mea... dar mama era principalul sprijin acum cand pornesc pe drumul propriei mele vieti...
in fiecare seara vorbeam cu ea la telefon sa imi mai treaca din urat....
atat de mult as vrea sa nu trebuiasca sa plece... sa pot face ceva... dar nu pot....

off...

offf....

Lie to me

2010-12-08T21:29:00.001+02:00

Uratu meu se uita la Lie to me. e un film destul de interesant... nu ma atrage in mod deosebit, doar ideea mi se pare foarte interesanta... sa citesti oamenii dupa reactiile acestora. Mi-ar place mult sa fiu in stadiul in care sa pot citi oamenii asa.

Maru cel mai tare motan :D

2010-12-08T21:23:00.001+02:00

Maru este un motan superb :D Imi place :D e asa mare si pufos si jucaus :X:X:X

Maru alintatu ;))

Coca Cola

2010-11-22T22:01:00.003+02:00

înainte de a merge in pătuț la somnic gândul mi s-a îndreptat către Coca Cola...
La un curs vorbeam cu o doamnă profesoară despre analiza unor produse comerciale asupra creierului uman. surprinzător pepsi a activat doar aria care se ocupa cu percepția gustului, pe când Coca Cola a activiat-o și pe cea a memoriilor, a amintirilor... Oare dece?
Cum să nu îți rămână în minte Coca Cola? pentru mine sărbătorilor de iarnă le asociez mereu Coca Cola, miros de la cojile de portocale... luminițile...
Am crescut visând la Coca Cola și așteptând ziua când ne scotea tata la cofetărie și ne lua cola la sticla de jumatate din sticlă (el zicea că e mai bună).

Nu prea beau Coca cola, doar rar de tot, dar trebuie să recunosc că acel gust specific îmi trezește amintirile legate de sărbătorile de crăciun, împreună cu familia.

Abia aștept Crăciunul!

timisoara

2010-11-22T19:23:00.001+02:00

wedding

2010-11-22T18:02:00.001+02:00

photos sparky mic

2010-11-19T18:16:00.001+02:00

Sparky

2010-11-19T17:54:00.000+02:00

well... imediat după nuntă eram așa nehotărărâtă ce să fac... să iau pisoiul de la mami să îmi țină de urât atât timp cât soțul meu este plecat la serviciu... sau să i-l las mamei: și-așa rămăsese fără mine, mă gândeam că dacă îi iau și pisoul îi va fi mult mai greu....
dar oricum nu a fost nevoie de prea multe zile ca problema să se rezolve...
așa se face că pe 25 octombrie (la două zile după nuntă) mergeam cu mama înspre apartamentul nostru... era o zi ploiasă... mohorâtă... aveam multe bagaje...
deodată dintre tufișuri aud un miau! miau! mă uit împrejur - nimic ... nu reușeam să vad nimic de bagaje... deodată ma strigă mama să ma uit în spatele meu că mă urmărește cineva :D ... cu greu reușesc să vad un pitic de pisic... plouat... murdar... dar puuuufooooss și fruuuumoooos cum nu am mai văzut... nici nu am stat pe gânduri, m-am întors fără să mă gândesc prea mult și l-am luat în brațe... bietul de el nici nu știa să miaune... miau-ul lui era mai mult vai. când am ajuns acasă am descoperit că este invadat de purici... dar nu am văyut ân viața mea așa mulți purici... i-am făcut băiță, l-am chinuit și apoi a ieșit un motănel minunat de sub duș... pufos, flocos, moale, drag... cu ochii lui tinkerbell :P
dar ce să facem noi cu el? că noi trebuia să plecam în luna de miere. eee, deși era pui mic mic de vreo 5 săptămâni, duși cum suntem am hotărât să îl luăm cu noi pe un drum de 16 ore dus și apoi pe multe ale ore petrecute pe drum...
i-am luat coșuleț dragului de el... a fost și este un motănel foartcuminete... ia pastiluțe fără probleme, stă să îi tai ungiuțile, să îl curăț în urechiușe...
și când doarme este fenomenal :X
i-am pus numele sparky pentru că el este scânteiuța noastră de bucurie... și acum stăm amândoi în pătuț, el pe brațele mele, iar eu chinuindu-mă să găsesc o poziție laptop-ului pentru a îmi ușura cât de cât sarcina grea de a scrie... este un torcător și abia aștept să am net să postez poze cu dragul nostru misic :X...

sleep well!

2010-11-17T17:39:00.000+02:00

totul e atat de bine acum...
e ca linistea de dupa furtuna, cand finally, dupa nori grei si negri, iese soarele senin si vesel...

ma bucur sa te am langa mine si sa ma incalzesc cu gandul ca intotdeauna vei fi aici, aproape...

Te iubesc mai mult ca oricand!

back from honeymoon

2010-11-07T16:01:00.000+02:00

off... am ajuns acasa din nou...

Sunt fericita!!!

au fost doua saptamani minunate!
si am avut noroc de niste zile superbe de toamna!

Sezon 2 online

2010-10-07T20:12:00.000+03:00

Fofo aici.

Online AICI.

Pisici drăguţe

2010-10-07T19:32:00.000+03:00

de pe blogul Saloane în Braşov înfrumuseşare am găsit o postare cu un alt blog cu pisici superbe... dar este un motănel superb pe care l-au chinuit în toate felurile... m-am amuzat tare :P

Blog cu pisici aici

Viaţa este viteză...

2010-10-07T19:23:00.000+03:00

Viaţa este viteză... acele ceasornicului au intrat în goană unele după altele, se vânează... timpul trece mult prea repede pe lângă noi... sau noi pe lângă el... sau poate prin el...
Important e să nu ne pierdem... sau să ne rătăcim...

Nu am timp destul!!!

walking

2010-10-03T19:16:00.002+03:00

Îmi bătea soarele aşa tare în ochi...

A scăpat copchilu în parc :X

Stlambăciosu lui ulâta >:P

Green eyes from the both sides

Together forever

May or October

2010-10-03T13:37:00.000+03:00

Am doua luni prefetare in tot anul...

Mai te amageste cu lanuri de maci şi fluturasi în stomac...

Octombrie e melancolic cu iubiri statornice...
Mai e vesel si colorat...
Octombrie sunt frunzele colorate...
Mai e aerul călduţ...
Octombrie sunt ploile liniştite şi reci...
Mai sunt florile...
Octombrie sunt frunzele...

Mai e nebun...

Octombrie e

timpul trece pe langa noi

2010-10-03T13:27:00.000+03:00

Sunt momente din viata pe care le asteptam cu nerabdare... le asteptam cu emotii, numaram zilele, orele, minutele... si deodata ne aflam in fata evenimentului atat de asteptat... care dureaza cateva momente si apoi ne trezim inapoi in banca noastra dandu-ne seama ca a trecut... a trecut prea repede... ne reluam cursul vietii numarand zilele pentru un alt eveniment.
Totul este o deşertăciune...

So beautifull

2010-10-02T13:38:00.000+03:00

Cât sunt de frumoase!

Before and after us

2010-10-02T13:35:00.000+03:00

o melodie pe care o ascult de dimineaţă... vremea de afară se potriveşte cu această melodie şi cu starea mea...

Diferiti dar asemanatori

2010-10-02T13:33:00.000+03:00

"Ce a fost va mai fi, şi ce s-a facut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: "Iată ceva nou!", demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră." [Eclesistul]

Unii dintre noi ne străduim din răsputeri să ieşim din anonimat, să facem ceva nou, ceva ce nu s-a mai văzut... dar mereu descoperim că altcineva s-a gândit la acel lucru înaintea noastră...
Facem lucruri care s-au mai făcut mereu din dorinţa de a fi altfel, dar în cele din urmă ajungem la concluzia că "nimic nu e nou sub soare"...

Suntem toţi atât de diferiţi şi totuşi atât de asemănători... Chiar şi în această săptămână care tocmai a trecut mă străduiam să le explic copiilor faptul că toţi suntem oameni, şi poate că unii arătăm diferit, suntem albi, negri, galbeni, cu ochii mici, lungi, albastri, negri, verzi, căprui... dar toţi avem aceleaşi nevoi...

Nana

2010-09-27T19:25:00.000+03:00

După cum spuneam şi într-o altă postare greu găsesc răbdarea de a mă uita la anime-uri. Singurul pe care am avut răbdare să îl urmăresc cap coada a fost Paradise Kiss... superb!
Atunci când am urmărit ultimul episod chiar a reuşi să mă emoţioneze foarte tare.
Mi-a plăcut tehnica anime-uri şi în special feţele acestora... care sunt altfel realizate faţă de celelalte anime-uri.

Acum, am descoperit de la Casandra un alt anime realizat de acceaşi tipă care a făcut Paradise Kiss. Otty a avut timpul necesar să îl urmăreasca.

Nana prezintă povestea a două fete tinere care se întâlnesc întâmplător în autobuz, iar coincidenţa face să poarte acelaşi nume. Sunt două fire diferite iar destinul le intersectează vieţile. Cu siguranţă este pus pe wish list.

Căutam gazdă/ chirie

2010-09-25T17:41:00.001+03:00

Cuplu tânăr, liniştit căutăm chirie/ gazdă ieftină la o cameră oriunde în Iaşi începând cu data de 24 octombrie.

tired

2010-09-18T09:32:00.000+03:00

O Doamne... cu mari emoţii şi stress combinat cu dureri excesive de stomac şi dureri de cap a început un nou an şcolar...
În cele din urmă sunt la o altă grădiniţă, singură la grupă, cu nişte copii superbi şi nişte părinţi pe măsură...
Doar că sunt frântă... în câteva săptămâni însă totul se va calma...

Let's Do It, Romania!

2010-09-11T20:53:00.002+03:00

Stire preluata de pe blogul lucrurigratis de aici .

Let’s Do It, Romania! – cel mai mare proiect de implicare socială!

scris de Anamaria Hancu în September 9th, 2010

Nu ştiu câţi dintre voi aţi auzit de Let’s Do It, Romania! În calitate de membru al echipei de comunicare a Let’s Do It, Romania!, sper că tot mai mulţi aţi auzit măcar odată, fie şi în treacăt, că pe 25 septembrie, noi toţi, locuitorii României care credem în schimbare, facem curăţenie în toată ţara.

Let’s Do It, Romania! este cel mai mare proiect de implicare socială care îşi propune ca într-o singură zi, Ziua de Curăţenie Naţională, 25 septembrie, să strângă deşeurile din arealele naturale (din afara oraşelor), cu ajutorul a cel puţin 200.000 de voluntari. Este proiectul tuturor, indiferent de clasa socială, etnie, vârstă, educaţie, este al tuturor oamenilor care cred în schimbare şi în puterea noastră de a produce această schimbare.

Această iniţiativă aparţine Estoniei care a reuşit ca într-o singură zi să mobilizeze 50.000 de voluntari care au colectat 10 000 de tone de deşeuri.

Proiectul îşi propune, pe lângă curăţarea deşeurilor din arealele naturale cu ajutorul voluntarilor, să îi responsabilizeze pe cetăţeni şi să devină conştienţi de impactul pe care îl are un comportament indiferent faţă de mediu pe termen lung. Semnificativă este implicarea autorităţilor în aplicarea legislaţiei, precum şi a realizării unui sistem de management al deşeurilor corespunzător normelor europene, reprezentând un alt obiectiv important al Let’s Do It, Romania! Pe 25 septembrie, se va face colectare selectivă, se va coincinera, încercând astfel să ducem cât mai puţine deşeuri la gropile de gunoi.

Până acum, s-a lucrat intens la realizarea hărţii online a deşeurilor, în fiecare judeţ s-au format echipe locale, au fost implicate autorităţi locale şi centrale (Ministerul Mediului şi Pădurilor este partenerul principal), companii, operatori de salubritate, mass-media, persoane publice (Smiley, Adrian Despot, Leonard Doroftei, Holograf).

Cum te poţi implica acum, cu mai puţin de 20 de zile până la Ziua de Curăţenie Naţională?

Intră pe www.letsdoitromania.ro şi apasă butonul portocaliu “Hai cu noi pe 25 septembrie, înscrie-te aici!“
Dacă nu mai cunoşti pe nimeni care şi-a făcut deja echipă în judeţul tău, tu vei fi persoana de contact, adică cel care va primi toate informaţiile necesare. Accesează link-ul “Înscrie-te ca persoană de contact a echipei“.
Completează formularul cu datele tale şi apasă butonul “trimite”. Vei primi în scurt timp email-ul de confirmare, cu codul pentru echipa ta. Felicitări, tocmai te-ai înscris în “Let`s Do It, Romania!”. Daca nu ai încă alţi prieteni care să vină cu tine, păstrează bine codul, vor apărea curând Înscrie-te oricum, chiar şi singur, ca să fii inclus în baza noastră de date.
Dă codul şi prietenilor tăi pentru ca pe 25 septembrie să faceţi parte din aceeaşi echipă! Ei vor completa formularul “Înscrie-te ca membru al echipei“, disponibil la acelaşi buton de pe site, “Hai cu noi pe 25 septembrie, înscrie-te aici!” Nu uita: vor avea nevoie de codul unic pe care l-ai primit tu la inscriere.
În ultimele zile înainte de Ziua de Curăţenie Naţională, vei putea alege mormanul de pe harta pe care îl vei curăţa împreună cu echipa ta sau cu alte echipe înscrise. Vei fi primi un email cu informaţiile utile pentru acest ultim pas.

*Pentru grupurile mai mari de 10 persoane (companii, asociaţii, instituţii de învăţământ, ONG-uri), vă rugăm să trimiteţi un email la voluntar@letsdoitromania.ro sau sustin@letsdoitromania.ro pentru informaţii suplimentare.

* Pentru că numărul de voluntari poate varia de la localitate la localitate şi nu putem estima numărul de materiale necesare, vă rugăm ca fiecare voluntar să aibă la el o rolă de saci de 120 de litri şi o pereche de mănuşi mai groase.

Cum te poţi implica în “Let`s Do It, Romania!”?

Cum afli noutăţi?

Intră pe www.letsdoitromania.ro şi citeşte despre evoluţia proiectului!
Alătură-te cauzei de pe Facebook!
Urmăreşte-ne pe Twitter!
Hai cu noi să facem curăţenie în toată ţara. Într-o singură zi!

Pe 25 septembrie, avem cu toţii ceva în comun: România! LET’S DO IT!
Ne vedem la curăţenie pe 25 septembrie!

Anamaria Hâncu – coordinator echipa de comunicare Let’s Do It, Romania!

Invitation

2010-09-11T11:34:00.000+03:00

Plumb

2010-09-10T19:08:00.002+03:00

O melodie pe care am ascultat-o vreo 3 luni (nu exagerez) singură în playlist... ai mei fac alergie acum la ea :)) şi că tot începe sezonul 2 :X

Dragul nostru pisoias

2010-09-10T19:03:00.000+03:00

Uiti cum mi se văd dinţişorii când dorm...

Off tu... lasă-mă să dorm că te muşc imediat...

Sunt puiuţ mic şi am năsucul ud... mi-i flig...

Şi aşa dorm eu :P

În sera mamei mă simt cel mai bine... mai ales să privesc pe geam din ghiveci e minunat...

Să pozez că sunt o mâţucă mumoasă toată...

ce? chiar aşa?

ce zâmbesc eu pe sub mustăţi...

Nu înţeleg deloc ce se întâmplă acolo...

Nebunu

2010-09-10T18:57:00.000+03:00

Cutzu pe care îl vom lua cu noi la casă... e fără stăpân, dar este fff iubitor... uneori renunţă să mănânce doar ca să fie mângâiat... şi mă supără foarte tare dimineaţa când merg la serviciu şi se caţără pe hainele mele cu lăbuţele murdaaare şi ude de noroi... dragul de el :P vupitza lu' mama

like a family

2010-09-10T18:55:00.000+03:00

but You will never let me down

2010-09-10T18:54:00.001+03:00

[DcTalk - Into Jesus]

Dolls

2010-09-10T11:18:00.000+03:00

Un cadou virtual pe care l-a primit mama (are o colectie de papusi clasice). nu ma pasionau papusile clasice, dar una ca aceastea mi-as dori si eu :X

Sschimbări

2010-09-09T19:18:00.000+03:00

[un eseu nu foarte reusit pe care l-am scris cand eram la inceputul clasei a IX-a... candva obisnuiam sa scriu si sa particip la concursuri nationale... am multe premii nationale... dar din clasa a X-a am renuntat la a mai scrie... eseu gasit pe net in revista scolii aici].

        Am fost copil; mult timp nu ştiam ce înseamnă lupta cu gândurile, cu dorinţa… mult timp nu am ştiut ce e viaţa, ce presupune ea şi ce însemnătate are aceasta. Mi-aş fi dorit, cu toate acestea, ca viaţa să nu se fi schimbat şi mereu să fi rămas asemeni perioadei ce şi acum mi-o amintesc ca pe un vis frumos, din care mi-ar fi plăcut să nu mă trezesc nicicând.

        Am fost copil cândva şi parcă acea perioadă e pierdută în ceaţă şi cu greutate îmi mai amintesc acele clipe unice pentru că viaţa m-a schimbat sau poate viaţa s-a schimbat!? Cine mai poate şti!?
        Dar, într-o zi, nu cred că a fost tocmai cea mai bună zi din viaţă, destinul a hotărât că prea mult totul fusese bine şi frumos… totul s-a schimbat… totul…până şi eu m-am schimbat…
        Povestea este lungă iar cuvintele sunt prea goale şi prea puţin capabile să descrie starea şi sentimentele ce m-au cuprins în acele momente. Poate că, dacă aş fi reuşit de la început să înţeleg ce importanţă covârşitoare vor avea câteva cuvinte ce încercau în zadar să îmi spună că trebuie să schimb oraşul în care locuiam … poate că toate nu ar fi fost atât de greu de suportat dacă nu ar fi fost fratele meu care a fost nevoit să rămână departe de noi . Mi-a surâs idea mult, eram bucuroasă că voi descoperi ceva nou, dar…nicicum nu m-am gândit că în spatele acestui ,,nou’’ se pot afla şi lucruri care nu îmi vor lumina viaţa, lucruri ce s-au dovedit a-mi fi marcat conştiinţa şi întreaga viaţă într-un mod ireversibil.
        Mult timp, poate prea mult timp nu am înţeles ce înseamnă acest lucru: nu era capabil
copilul din mine să înţeleagă şi părţile negative ce le presupunea această schimbare. Nu am priceput nimic din ce se întâmpla sau poate, mai exact, din ceea ce urma să se întâmple, deşi am văzut în ochii mamei şiroaie de lacrimi în timp ce pregătea bagajul, ba, uneori şi-a ieşit şi din fire, pentru că pentru o mamă despărţirea de fiu este ceva dificil, chiar dacă durata despărţirii este determinată. Abia în dimineaţa când mi-am strâns fratele în braţe şi am fost nevoită să îi spun ,,Adio!’’, abia atunci, în acele clipe, când iam simţit lacrimile am priceput ce se întâmplă: urma să plec într-un loc străin în care familia mea nu cunoştea pe nimeni, ceea ce însemna că nu aveam pe nimeni să ne susţină, singurul sprijin găsindu-l
doar în ajutorul divin.
        Apoi, pe fratele meu nu ştiam când urma să îl mai văd. Dar, cred că mi-a fost greu să renunţ la toţi cei care mă cunoşteau şi care se considerau a-mi fi prieteni, iar numărul acestora era mare, astfel încât pierderea acestora a fost un lucru nu tocmai uşor de suportat. Dar, toate acestea, poate au fost menite pentru a mă întări şi pentru a mă face să pot înţelege că viaţa presupune şi unele lucruri pe care indiferent dacă le acceptăm sau nu tot trebuie să se întâmple…
       Toate acestea le-am înţeles în momentele în care, deja eram în drum spre Suceava. Plângeam în acele clipe, iar lacrimile naturii, şi ele se loveau de geamul maşinii, părând într-un mod a mă consola, făcându-mă a crede că nu sunt singura care sufăr. A fost un lucru foarte interesant să stau într-un oraş despre care nu ştiam nimic … a fost ca şi cum m-aş fi născut din nou, dar o naştere în care doar sufletul trăieşte anumite schimbări … Să stabilesc relaţii cu oamenii pe care nu-i ştiam, să vorbesc cu ei, să mă împrietenesc, chiar să ajung să îi iubesc, a fost un lucru atât de neobişnuit pentru mine …
         A trecut totul… momentele de început, de acomodarel nu au însemnat nimic pentru ceea ce a urmat … acesta a fost doar începutul unui “joc” foarte complicat … ce a necesitat îndeplinirea unor reguli uneori poate prea stricte pe care eu nu am reuşit să le respect. Se pare că lumea nu e dornică să stabilească relaţii cu oameni despre care nu ştiu nimic, dar, despre care, nici nu au dorinţa de a afla ceva. Sunt probleme poate prea devenite “obişnuite’’ pentru omenire, probleme pe care au uitat să le mai privească cu seriozitatea necesară… probleme cu care se confruntă toţi, dar pe care nimeni nu le mai înţelege la adevărata lor valoare.
          Dar, “jocul” meu impunea o nouă regulă … întoarcerea în oraşul natal … unde urma să-mi revăd fratele. Mi-aş fi dorit doar atât de mult să nu trec din nou prin aceleaşi sentimente datorate unei despărţiri de nişte oameni la care ţineam mult . Însă, în faţa acestui “joc” a destinului nu te poţi impune …
          Am acceptat totul aşa cum era … ne-am reîntors, aşadar în Iaşi, mi-am revăzut fratele şi am reîntregit familia din nou … acest lucru mi-a dat forţa de a trece peste noile probleme care urmau să apară .
         Aici, m-am confruntat cu un nou sentiment dureros: mă uitaseră toţi cei pe care îi consideram prieteni …
         Dar, în urma tuturor acestor lucruri, am învăţat multe altele , m-am schimbat foarte mult şi am devenit mai precaută. Uneori mă întreb de ce a fost nevoie de această schimbare … de ce a trebuit să descopăr unele lucruri despre care aş fi fost mult mai fericită să nu ştiu nimic …
            Dar, acum … viaţa s-a calmat … pentru cât, nu ştiu … dar cel puţin încerc să mă bucur de ceea ce are ea bun cât mai mult . A fost greu să înţeleg că viaţa e frumoasă şi merită trăită … că zâmbind nu poţi fi înfrânt nici chiar în mometul unei aşa-zise “înfrângeri”. Acum ştiu aceste lucruri şi încerc să nu le uit , dar totuşi… viaţa nu e numai “zâmbet” aşa că
nu uit nici de partea întunecată şi rece ce o poate ascunde .

season two

2010-09-09T19:01:00.001+03:00

cateva zile :X

Autumn feeling

2010-09-07T12:01:00.000+03:00

brrr... frig... în văzduh miros parfumul toamnei peste tot... în frunzele copacilor, în stropii de ploaie, în norii gri cenuşii, în copacii bătrâni, în fructele coapte, în struguri, mere, pere, gutui, prune, în legume, ardei, vinete... o minunăţie...
toamna te prinde în sevraj... e un drog puternic cu efecte diferite... pe unii îi deprimă... pe alţii îi încântă...
m-a udat toată... la început m-am supărat pe picurii reci... apoi am început să zâmbesc şi chiar să mă amuz... am lăsat să cadă picurii unde îşi doresc ei... nu i-am oprit... am ajuns îngheţată dar iubesc toamna un pic mai mult decât primăvara...
Păsările încep să plece... curând totul va fi pustiit.... ca după o furtună... iar atunci când va ninge mă voi ascunde sub plapumă... mă voi face mică mică... şi voi adora să privesc cum ninge în timp ce ascult lemnele cum trosnesc în sobă.... anotimpurile sunt minunate la casă... la ţară...
toate ascund minunăţii... şi ar fi urât să spun că un anotimp îmi place mai mult decât altul... îmi plac toate...

47

2010-09-06T12:57:00.001+03:00

Cloud

2010-09-05T21:48:00.000+03:00

So green

2010-09-05T21:47:00.000+03:00

Rain

2010-09-05T21:46:00.002+03:00

Pur

2010-09-05T21:45:00.003+03:00

Pissu meu

2010-09-05T21:45:00.000+03:00

Mail time

2010-09-05T21:44:00.002+03:00

behind green brown eyes

2010-09-05T21:43:00.002+03:00

Drops

2010-09-05T21:42:00.003+03:00

Autumn

2010-09-05T21:42:00.000+03:00

Our Wedding Day

2010-09-05T09:54:00.003+03:00

"I once had a true love and I loved him so well
I loved him far better than my tongue can tell
And I thought that he spoke and to me did say
"It will not be long, love, 'til our wedding day"

If I were an eagle and had wings for to fly
I would fly to his castle and there I would lie
On a bed of green laurel I would lay myself down
And with my fond dreams I would my love surround

I dreamt last night that my true love came in
So slowly he came that his feet made no din
And I thought that he spoke and to me did say
"It will not be long, love, 'til our wedding day..." "

(Lord of the dance Soundtrack - Our Wedding Day)

beautifull

2010-08-31T21:33:00.002+03:00

...

2010-08-31T21:16:00.000+03:00

Păpădia

2010-08-31T21:12:00.002+03:00

rainbow

2010-08-31T21:10:00.000+03:00

Amintiri din vacanţă

2010-08-31T20:43:00.001+03:00

Puţine puţine zile, dar am avut şi o micuţă vacanţă în care am lăsat tot deoparte.

au mai rămas...

2010-08-24T18:31:00.005+03:00

60 zile!!! [there are gonna be 1172 days from the firs day i saw you]

Luna plina

2010-08-23T19:06:00.000+03:00

Niciodată nu pot dormi când e lună plină... chiar dacă nu văd luna, eu nu pot adormi... nopţile cu lună plină le petrec privind luna întotdeauna de la geam... e fantastică... mă întreb oare ce iubiri neînţelese se regăsesc pe mirificul tărâm...

Wish

2010-08-21T20:51:00.000+03:00

Vreau să văd ploia căzând în mare...Vreau să aud stropii lovind în mare... Vreau să mă ude ploaia în timp ce stau singură pe malul mării şi o ascult...

[Dacă ai să vezi ploaia căzând în mare... înseamnă că sunt acolo...]

Copilăria pierdută... s-a ascuns printre stele... eu vreau sa o ating... dar sunt scurte mâinile mele...

2010-08-21T20:46:00.000+03:00

... mă duce din casa, unde mă iubea mama, de unde am fugit mireasă...

Unde îmi zicea mama: "Copilă duioasă"... Inima fetiţei mele saltă-n sus atinge stele.. Ma bucur să o prind când seara cade obosită în mâinile mele... Eu.. stiu, fericirea nu doarme...

Vampire Diaries English version e-book

2010-08-19T21:01:00.000+03:00

mie si mamei ne place Vampire diaries si am vanat toate episoadele imediat cum apareau :)) pe 9 septembrie e primul episod din sezonul al doilea... cand imi place ceva, daca exista si cartea, trebuie sa o citesc... in romaneste e foarte scumpa... asa ca am luat-o in engleza :X super :X

in caz ca mai este cineva interesat o pun aici sa o poata descarca si altii

Descarca Vampire Diaries

au trecut cei doi ani si inca unul... si nimic...

2010-08-19T18:33:00.001+03:00

A thousand miles seems pretty far
But they've got planes and trains and cars
I'd walk to you if I had no other way
Our friends would all make fun of us
and we'll just laugh along because we know
That none of them have felt this way
Delilah I can promise you
That by the time we get through
The world will never ever be the same
And you're to blame...

[hey there delilah] [3 ani si 12 zile...]

I was only dreaming

2010-08-19T18:30:00.003+03:00

mi-a plăcut de muuuult dar mereu îmi face plăcere să o reascult...